Visele doamnei Pachet 14

stau
îmbrăcată şi ştii
în buzunare am pus bucăţi mici mici
şi lungi foarte lungi de sfoară
am împachetat fâşii de vis
le-am pus la uscat
cum ai spus
în zori le-am culcat sub copacii aceia bătrâni din dreptul cetăţii

Da
am împachetat
cu timpul pe umăr
cu pielea scoasă din joc
nu lasă urme de viaţă

când se va deschide uşa nu mai e mult

totul în casă e stins
gazele lumina şi cerul le-am stins
restul
fiecare chitanţă
am pus-o în cutia poştală
cheia
am agăţat-o acolo
ştii
de castan

dacă îl taie
o cheie nu pleacă
ciorile nu mănâncă chei
ciorile mănâncă cercei
spunea mama