Visele doamnei Pachet 37

a înflorit castanul
s-a grăbit printre zidurile cetăţii
ne taie calea primul în zorile subţiate de strigătele păsărilor
şi ele pe fugă cu ciocuri înfundate de paie şi aţe

ne iese în cale când ne aplecăm peste soartă

tu mai ai de mers drum lung până la far
spune-i
nu e grabă
să lase sărbătorile să se ridice la cer
iar scara îşi ştie numele bine de tot
din tălpile preafericiţilor care au urcat-o

?nu ştii
când unul a apucat luna de gene şi s-a legănat pâna l-a prins marea
şi l-a adus pe uscat?

ştii bine
sunt aici pe balconul dintre ziduri
aştept

se deschid lalelele se trezesc bondarii
veveriţele stau şi se spală ca muncitorii întorşi din mină
acum nu e timp de alune

e timpul să curăţâm streaşina să umplem platanele
mâine va fi sărbătoarea cea mare a lumii din cer
va ploua liliac şi vom bea din ploaia de stele

bondarii zboară precum se întorc bătrânii pescari
înceţi
convinşi
de drumul bătut de alţii mai tineri

Advertisements

2 Responses to “Visele doamnei Pachet 37”

  1. CEZARINA ADAMESCU Says:

    Splendid!
    Să facem, împreună cu arborii, plecăciuni Domniţei Poesis! Fiindcă merită.
    Cezara Adamescu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: